01.09.2007
"Am o mare nedumerire... Ceea ce ai zis a fost din reflex sau ai simtit-o? Daca azi ai zis-o doar asa, pentru ca obisnuiai...
Aseara am trecut prin diferite trairi, e adevarat! A avut un puternic impact tot ce ai spus. Poate ca nu m-a durut, asa cum te asteptai, dar mi-a dat de gandit. Aveam acel scut asupra mea si nu percepeam durerea. Era o stare de amorteala; ma pregatisem psihic pentru asta, stiam ce va urma si nu m-am putut abtine sa nu trag concluzii... Am vrut sa te aud, am vrut sa iti aud vocea, tonul, si felul in care citeai, toate au avut o mare importanta pentru mine. Recunosc, poate sunt putin falsa si ma tem de trecutul tau, dat vreau sa afle si Mihaela povestea ei. Nu o cer asta pentru a-ti provoca tie durere, sau pentru a te rascoli si nici sa stric ceea ce a fost frumos intre voi 2 nu vreau... Vreau doar sa vad reactia ei si sa inteleg daca si ea a perceput totul la fel de intens ca si tine. Oare a banuit povestea ei, impactul pe care la avut asupra ta? Vreau sa inteleg. Oare si eu te-am marcat asa,dar fara sa o stiu macar? Poate ai sa vorbesti asa frumos si despre mine intr-o zi, poate simti macar jumatate din ce ai simtit pentru ea... Daca exista toate astea si eu nu la vad? Vreau sa aflu cum se simte sa fii in locul ei, sa inteleg cum este sa ai totul, sa ai iubirea absoluta...
Stii ce imi pare rau la noi? Imi pare rau ca in cazul nostru nu ai sa iti amintesti totul cu zambetul pe buze, cu nostalgie... De ce? Pentru ca si eu ma voi schimba in ochii tai, voi deveni alta... Daca nu ai sa ma mai iubesti, te vei purta diferit, cu raceala, iar eu voi resimti totul si voi reactiona tot diferit, cu durere (poate ca alina) De ce nu mai spun acele 2 cuvinte magice? Ceea ce am simtit aseara m-a facut sa ma intreb acest lucru... dar nu numai. Aveai dreptate, avea idreptate cand imi spuneai sa te opresc. Nu puteam sa iti zic... nu era durere, nu ai fi inteles... era doar dispret in mica parte, desconsiderare, raceala pe care o emanam, toate erau doar rezultatul geloziei mele... regretului ca nu am facut parte din acel vis al tau... Visul meu, cum ii spuneai tu... Eu de ce nu am facut parte din el?... eu de ce nu am avut unul? M-am simt exclusa (Oare de ce:)) Nu existam!) Viitoarea Mihaela, incerc sa inteleg si sa nu te judec gresit. Desi vedem lucrurile diferit, amandoi avem dreptate... e ciudat!
Cand vorbesti despre fostele tale prietene de rau, imi amintesti constant ca asa vei face si legat de persoana mea intr-o zi, doar ca sa ii explici ei ca nu ma mai iubesti si nu nega asta! Pentru ca am sa ma schimb in ochii tai, legatura dintre noi, totul, se vor schimba(iti dau exemplul alinei... spui ca s-a schimbat ea radical, dar lungu? Nu il stii, vei spune. Nu, nu m-am schimbat eu, am ramas aceeasi dar am luat decizii diferite fata de el, sa lupt pentru ceea ce simtam... El, satul de mine, a devenit mai rece. Am gresit cum am actionat... ) Noi? Visul? Atata timp cat despartirea noastra va depinde de alti factori decat feelings(ale tale pierdute printre nori, fara de mine - paharul), iti vei aduce aminte zambind, ca de un vis. Va fi durere, dar nu dispret si dezgust...
De cand am fost cu Alex(desi am zis ca nu mai aduc in vorba), am uitat sa simt, sa exprim ceea ce simt. Totusi, de fapt, am invatat de la despartire sa nu mai exprim lucrurile pe care le simt in cuvinte, doar reactii ciudate cauzate de durere. Stiam sa ma arat odata, stiam candva sa scot totul din suflet, dar ranile mi-au inchis calea catre exterior, mai ales fata de cel ce le provoaca. Da-mi timp si invata-ma sa fac ceea ce trebuie, cu tact si calm, asa iti vei pune in valoare lucrurile pe care le ai, foloseste-le doar, fa-ti o viata mai frumoasa, traieste sentimente mai intense. Iti multumesc pentru ca m-ai ghidat catre caiet. Uitasem. Credeam ca nu am multe de zis, dar se pare ca apar pe parcurs. Stiai asta, eu nu. Stiai ca ma multe sa iti spun. Lasa-ma sa scriu, asa vei afla multe si cu timpul poate cu timpul vei si intelege.
Este 3 noaptea... cred ca este cazul sa inchid totul
No comments:
Post a Comment