Ma mai tii minte? Imi mai stii numele? Cand m-ai vazut ultima data la ochi? Am luptat crezand in tine... Am stat sa ma umilesc, am stat sa ma chinui si sa ma tarasc prin noroi si durere, doar si doar crezand ca existi! Sa mai cred? Sa mai cred inca in tine? Tu care m-ai dezamagit si m-ai trantit cu dintii in tarana... Tu, care stiam ca iti vei infige spinii adanc in inima mea, tu... Tu care m-ai amagit, tu care m-ai pacalit iar si iar... Tu! Pe tine inca te caut? De ce te caut daca imi distrugi viata? De ce sa iti mai port numele pe buze? Pentru ce? Din cauza ta am varsat lacrimi cat pentru 10 vieti! De ce sa te mai caut? De ce inca sa mai sper ca existi? De ce sa cred ca intr-o zi ma vei cauta, ma vei lua de mana si ma vei ridica iar spre cer? Da-mi macar un motiv! Da-mi!
Nici tu nu il ai, nici tu nu il stii, dar vii mereu si ne blestemi zilele. Daca stim ca nu existi suntem nefericiti, daca stim ca existi si nu ne cauti, suntem tot nefericiti, daca refuzam sa credem in tine, ne pierdem si ultimul fir de ata de care atarna viata. Asa va fi mereu? Ma vei pacali iar si iar? Imi vei distruge sufletul iar si iar? Dar de ce esti numit "cel mai frumos sentiment"? Pentru ca ne ridici la cer si ne dai drumul de acolo, sa cadem si sa ne distrugem viata? Nu vreau sa te mai stiu, nu vreau sa te mai vad, nu vreau sa mai te simt in preajma... si totusi, tu esti totul, se spune, si totusi tu ai fost totul pentru mine... Ce ma fac acum?
No comments:
Post a Comment