Fata pe care o iubesc... sau pe care nu o iubesc asa cum merită

Te rog să mă ierţi! Am ajuns să trăiesc în trecut. Poate de aceea am simţit ceea ce ţi-am spus aseară. Ca şi ţie, trecutul mi se pare mai frumos decât prezentul. Şi ciudat este că în scurt timp astăzi vei părea mai frumoasă decat te pot vedea acum. Nu am mai avut răbdarea să te mai privesc; te descopăr acum în fotografii, în amintiri, în scrieri... 

Vreau să regăsesc acea răbdare!


Această fotografie m-a tulburat prin clipa de optimism şi fericire pe care a surprins-o. Mi-am propus să fiu mai atent. Nu vreau să mai ratez astfel de momente. Esti o fiinţă superbă, iar eu... eu nu te pun în valoare (Sună cunoscut?). Mă simt ca un incult în faţa unei valoroase opere de artă. Din concertul sufletului tău, urechii mele îi scapă exact ariile care unui meloman i-ar provoca fiori. Vreau să te ascult mai des! Vreau să înţeleg!

Vreau să simt!

Ajung să apreciez cu mare întârziere momente atât de frumoase dintre noi.

Vreau să te pot aprecia aşa cum meriţi!

Ştii că este mai bine că acum  nu te văd frumoasă? Ar trebui să fii foarte urâtă ca imaginea ta să se potrivească sufletului meu defect şi să îmi pari frumoasă (este formulat ciudat, dar nu stiu cum să găsesc o structură mai bună). Aşteaptă (dacă îţi doreşti) să se repare! Nu te modela după sufletul meu de acum, pentru că atunci vei fi într-adevăr urâtă. (Folosesc cuvintele "frumos" şi "urât" în lipsă de altele, mai blânde, care ar fi mult mai potrivite contextului.)

Vreau să se repare!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------


Later Edit

As fi vrut sa pot sa dau comment la postul tau dar, poze nu merg adugate acolo, asa ca ma decis sa spun ceea ce sitm aici. Cred ca privirea mea spune totul!