E ciudat cum uneori ajunsi sa nu mai simti nimiuc. Sufocat de monotonie? Sufocat de cel pe care il iubesti. E ciudat si vad ca si el simte cum il neglijez. Imi incarc forbidabil de mult bateriile cand vorbesc cu o persoana de care im ie dor. Nespus de mult dor. Simt k in acele persoane imi gasesc acea linistte....din perioada in care zilele nu aveau decat apus si rasarit care se contopea doar in iubire. Mi-e dor de mine. mi-e dor sa fiu vie, cu mult mai vie decta sunt acum. Vreau sa visez. Si asta mai imi da putina sperantza. Vreau sa merg acolo unde ma voi simti bine.
Mi-e dor de ceva. Mi-e dor de escapadele mele macar cu gandul. Sa alerg sa, simt adrenalina, sa simt ca nu fac ceva bine. Sa insel, sa ma insel. Mi-e dor de gustul buzelor fierbinti care ard dupa sarutul meu, iar mie sa mi se fluture de tot ce ma inconjuara si sa nu stiu ce e bine si ce e rau. Mi-e dor de zilele... singura cand hoinaream pe drumuri si nu stiam de nimic. E atat de frumos sa ai o persoana care sa te iubeasca, dar e atat de greu sa nu o poti aprecia. Sunt doar o persoana care stie sa ii indeparteze pe rand pe cei din jurul sau....
No comments:
Post a Comment