In loc de mail

Te doare și ți se pare nedrept când vezi că ceea ce tu prețuiești alții murdăresc cu noroi. Ești ținută în lesă. Dacă spui adevarul, care teoretic ar trebui să te elibereze, din contră, îți prinzi și mai multe cătușe de picioare. Cum să procedezi? Niciodată nu o să poți trăi după bunul plac, după propriile doleanțe.

Aș fi vrut să îți adresez direct aceste cuvinte, dar cuvinte dure ai lăsat să-și facă simțită greutatea pe umerii mei, asa că am preferat să scriu pentru mine, nu într-o căsuță de mail, poate prea valoroasă ca eu să am dreptul să o umplu cu zeci de mailuri năroade în urma neliniștii mele.
De unde știu că te respect atât de mult pe cât o spun? Pentru că sunt singura, dintre acei oameni pe care tu îi apreciezi care a pătruns în cele mai întunecate cotloane ale sufletului și caracterului tău. Pentru că sunt singura dintre acei oameni care ți-a dăruit sufletul și nu o colaborare pe o perioadă limitată de timp, sunt singura care gustă și bucurii și tristeți alături de tine. Eu te am de-a întregul, nu doar laturile tale sclipitoare. Eu am și furii, eu am si foc în priviri, eu am și dezamăgire și lacrimi. Când ești într-o relație profesionala cu un individ, poți cu lejeritate să te sustragi în anumite momente și să evadezi în sânul prietenilor sau al familiei. Pe cand de ești la interior, exteriorul nu mai este o scăpare, o cale de evadare, ci doar un mediu amenințător care ar putea dărâma din fortăreața construită în doi.  Când esti la interior, respecți celalat individ de-a întregul, cu bune cu rele,  cu frustări si izbucniri, cu zâmbete și momente făr' de glas.