Minciuna

Cunosc oamenii, le stiu fiecare miscare majora, stiu cam ce gandesc si ce vor sa faca. Stiu cand ma mint, stiu cand incearca sa ma minta frumos, doar ca sa ma simt eu mai bine. Le arat adevarul, le spun ca asa va fi, dar ei se leagana intr-o iluzie continua. Da, e ceva frumos si dragut si le place, o spun cu atata convingere cand o zic, de ajungi si tu sa ii crezi. Te lasi pacalit, te lasi mintit. Iubirea pentru mine e doar o minciuna. E doar un vis, e doar ceva ce nu exista. 
Cand le-o spui in fata,te privesc senini si neaga. Daca tot insisti ca nu e adevarat, se uita cu dispret si iti spun ca esti pesimist.
Insasi viata e o minciuna,e doar o himera, o naluca. Traim ce avem impresia sau ce vrem sa credem, nu trim lucrurile asa cum sunt cu adevarat. Aceste este optimismul.
Ceea ce nu inteleg eu la mine,este de fapt, de ce, desi stiu cum vor actiona restul, nu am mai multa minte sa ma protejez? De ce nu pun piciorul in prag si sa fac eu lucrurile asa cum sunt sigura ca vor fi bine?