Fericire

Ma gandeam azi in timpul cursului de Economie cat de bine ar fi daca as putea sta langa tine in timp ce lucrez. Just to know you are around... Sincer, ma tem ca voi ramane singur. In scurt timp, toata energia se va canaliza pe cerintele de la cursuri si atunci voi ave o viata... interesanta prin provocarea studiului, dar, dupa cum spui tu, BORRING. Vreau sa sper ca la sfarsitul acestui drum cineva ma va asteapta, ca munca mea va insemna ceva. Totusi, imi dau seama ca tot ce se intampla aici nu ma face cu nimic mai in masura sa te rasplatesc pentru faptul ca imi esti alaturi. Sunt mai putin interesant, deloc distractiv si foarte rare ori visator. Nu mai cant la chitara, nu mai sunt olimpic, nu arat bine. Eu nu dau sufletului tau ceea ce are nevoie pentru a fi fericit - si asta este cel mai grav.

Si aici este ceea ce ma sperie: Ce iti pot oferi eu cand nu am nimic si cand, peste toate astea, nimic nu se poate compara cu frumusetea fapturii tale?

Doar gandul ca existi ma face sa cred in lumea in care ne aflam, sa cred in bunatate si dreptate. Numai cand imi amintesc zambetul tau simt iar ca totul este frumos si ca nimic nu poate sa tulbure fericirea pe care o simt alaturi de tine. Tu esti cea care m-a invatat sa te iubesc pentru ceeaa ce esti si care mi-a aratat frumusetea cum nu as fi putut sa o vad vreodata. Cum iti pot multumi vreodata pentru asta?

Asptept cu nerabdare sa iti vorbesc iar. Da, stiu ca tristetea ta ma poate tulbura instantaneu. Totusi, am nevoie sa te aud, sa te vad, sa iti vorbesc. Oriunde ne-am aflat, la pieptul tau am gasit iubirea, linistea si fericirea. Acolo m-am simtit protejat, iubit, dorit... Este locul unde vreau sa ma intorc de fiecare data si fara de care nu simt sa fac vreun pas. In fiecare noapte simt forma trupului tau lipit de al meu. E un gol atat de puternic incat il pot atinge. Simt apasarea departarii. Poate ca nu ai cum sa simti asta, dar ceva in mine schiopateaza. Desi par racordat la lumea de aici, nodul pe care il simt in stomac ma face sa iau plecarea ca o singura inspiratie pe care trebuie sa o tin in plamani pana la intoarcere, cand pot respira liber. Si simt ca ma voi sufoca. Stiu ca este doar inceputul, iar aerul devine din ce in ce mai toxic, dar nu pot renunta acum. Astept doar cu nerabdare urmatoarea gura de aer langa tine.

Stiu ca iti este greu acum. Este o perioada grea de trecere de la adolescenta la maturitate, iar soartea a facut sa intampinam si problema distantei, care face lucrurile cu atat mai dificile. Este ca un test. Trebuie sa gasesc o modalitate de a face distanta sa para mai mica; sa gasesc un mod prin care sa iti ofer sprijinul meu mai mult decat am facut-o pana acum si sa sper ca voi putea afla cheia sufletului tau...



...cheia fericirii tale