Rai

Astazi am vorbit cu Raimond. Astazi am vorbit cu Raimond dupa 2 ani de zile.Nu am avut curajul sa il privesc in ochi. Nu am avut curajul sa ridic privirea. Erau multe de spus. simteam nevoia sa ii spun chiar mai multe decat s-au petrecut, fiecare clipa ce trecuse peste mine,de acum 2 ani. I-am pus ca as vrea sa ii scriu.Nu mi-a dat voie. Mi-a zis ca sunt mii de cuvinte pe care a simtit sa mi le spuna dar nu mi le-a zis, sunt mii de litere puse cap la cap, ce nu a avut puterea sa le trimita. L-am intrebat daca e bine, mi-=a zis ca nu vrea sa vorbim despre el. Am aflat un lucru care m-a bucurat tare mult: e la facultate.

Ce imi amintesc? Imi amintesc un amalgam de sentimente: vinovatie, dor, speranta, incredere, tristete, teama... As fi vrut sa stie multe lucruri. Dar e mai bine asa. E mai bine pentru ca tot ce ii pot face eu e decat rau. Sa il ranesc, sa il amarasc. Da, l-am iubit. L-am iubit in felul meu, asa cum nu credea  el. L-am ibit mult. L-am iubit pentru ceea ce a reprezentat pentru mine, pentru faptul ca mi-a fost ca un frate atata timp. un an de zile. A avut grija de mine si de lucrurile ce se intamplau in jurul meu, m-a aparat de propriile furii. L-am iubit, l-am iubit pentru pritenul; adevarat ce mi-a fost. Eu nu am avut puterea sa ii daruiesc atat de mult. M-am temut. M-a nimerit intr-o perioada proasta, lipsita de echilibru. Il placeam si am avut curajul sa cred. M-a facut sa ma simt ca cea mai pura fiinta de pe acest pamant, ca ceva neomenesc. I-am simtit sentimentele. I-am simtit  felul in care ma adora. Si intr-o zi l-am omorat. L-am omorat cu sange rece. L-am omorat si i-am rupt sufletul in bucati. Nu m-a vazut niciodata ca pe o fiinta cu trup, pentur el aveam doar suflet, un suflet mare ce l-a inghitit inauntru, un suflet mare ce s-a hranit cu fiinta sa.

Ce pot spune acum?

Pot spune ca sufletul lui a fost mult mai curat decat al meu. Si este.

Unde s-a gresit.A disparut intr-o zi din viata mea, atunci cand refuza sa imi spuna ceea ce simte. Ne-am certat. Ne-am certat pentur ca eu  cresteam prin el, iar el ma lasase fara viise. A revenit.A revenit dupa o cearta apriga. A revenit is i-am promis ca voi fi cee ce avea el nevoie. Am fost. Am visat, chiar pot spune ca am trait.Cu ce s-a gresit iar? Nu am avut nici unul curajul sa rupem bariera distaneti. Nu am crezut intr-o relatie la distanta, nici unul din noi nu a crezut. A fost destinul... Poate ca as fi uitat complet de Victor daca in ziua in care l-am cunoscut, Rai facea acel drum pana la mine. Poate ca lucrurile ar fi mers in alt fel. Dar asa a fost sa fie. Mi s-a parut ciudat ca spunea ca acum trec printr- perioada grea din viata mea, poate chiar cea mai grea. As vrea sa am net sa pot reciti conversatia, cuvintele lui. Ce stia despre mine? De unde ar fi putut afla.? De la costi? Ca si mine? Mereu ma intreba costi de ce nu il sun, desi ii cerusem numarul de telefon. Nu indrazneam. Si dupa cum am si banuit, i-as fi facut mai mult rau. am pastrat mutl timp numarul de la telefonul pierdut. Ba chiar am sunat o data pe acel numar. I-as fi urat si in acest an “La multi ani!” , dar stiu ca nu mai avea telefon. Mesaj am trimis.Telefonul era inchis. Dupa o vreme am sunat.Mi-a raspuns celalat proprietar al numarului. Am aflat dupa ceva vreme id-ul lui. Cautam din cand in cand sa vad daca este online. Eram curioasa ce avatar are. A ramas acelasi de luni de zile. Am gasit chiar ca isi facuse un nou cont de hi5 cu acel id. Profilul meu de hi5 a fost inchis de mult.

Astazi cand am vorbit mi-au dat lacrimile. Nu cred ca stie ca de fapt nu l-am uitata asa repede cum a crezut el. Viata m-a lovit de lucruri care sa imi aminteasca de el. Proful de actorie, un om pe care il admir din totu sufletul, pentru feulul de a fi si pentur ceea ce a realizat.Proful e nascut pe 27 noiembrie. Nu o sa uit data asta.Un alt prieten e nascut tot pe aceeasi data. Se vedea echilibrul lui, sfaturile si felul de a fi,asa puternic, increzator in sine, dar care iti da si tie puterea de a merge mai departe. Am recunoscut din felul lui Rai de a fi in ei.. Au fost sute de ori cand am regretat pentur ceea ce am facut. Nu stiu ce a fost in capul meu, sincer nu inteleg. Asa a vrut destinul.Am nimerit atunci printre oameni foarte intelegatori. Mi-am batut joc, atat de ei cat si de mine. Nu inteleg cum de ua mai putut sa mai stea langa mine macar o clipa.Ce ma eu ? Dupa cum spunea is mama,  « sa nu te apuci de fumat, ca ai si asa suficiente defecte » Ma tem de oameni, ma tem de ei, ma simt asa singura is parasita mai nou. Ma ascund, fug. E greu. Si sunt acele momente cand ai vrea sa fii singura si atunci apar acei ingeirin viata ta, si dua navala buluc. Da, poate ii chemasem prea cu zel, poate cai i chemasem prea cu patima. Acum...?Acum sunt singura.As vrea sa ma pot descurca. As vrea sa ma rog mai mult.

 

Imi aduc aminte ca ma rugam pentur Rai. M a rugam ca Dumnezeu sa nu il lase singur, ma rugam pentur el si pentru cel la care a tinut. Ma rugam sa nu il lase asa orb, sa il faca intr-o zi sa ina iar spre El. As fi vrut sa ii spun asta.Ar fi fost inutil, ar fi fost inutil sa ii spun ca m-am rugat  pentru el la Cel in care le n ucrede.Mi-ar fi zis ca de aceea ii merge asa prost, pentur ca el n ucrede. As fi vrut sa creada, as fi vrut sa vada puterea Lui. Sa vada cate lucruri poate schimba credinta.

Inca un lucru ironic, nu crede in Rai ,dar numele ce-l poarta contine rai-ul in el... E band, e la fel de bland ca atunci cand am vorbit cu el. M-a intrebat daca ceea ce spune il face sa para un om rau.E bun, e prea bun pentru lumea din jur. Imi plac oamenii buni, dar nu stiu sa ii tin aporoape, ii pierd, imi bat rapid joc de ei.Parca e un blestem. Acum Victor e departe, e prea departe ca sa pot stii de face.

 

Mi- e prea somn, ma simt prea adormita, vreau sa dorm.

Scris acum 2 zile , la ora 1 noaptea.

Discutam ieri cu victor despre discutia mea cu Rai. Mi-a zis ca i se pare ciudata ca dupa tot acest timp mai are resentimente. Nu intelegea de ce. Mi-a povestit de intalnirea lui cu Mihaela, modoveanca pe care le a iubit-o foarte mult si intens, atat cat a fost. Mi-a zis ca ttul a fost foatrte ok cand s-au intalnit, absolut de parca nimic nu fusese intre ei doi. Si sti uceea ce a scris is mi-a povestit mie despre ea, deci de iubit nu poti nega ca a iubit-o. Mi s-a parut trista parerea lui Victor despre toate lucrurile astea. Imi aduc aminte de mine cat am suferit dupa alex. Si stiu totodata ce ma lasat si eu in urma, pe sufletul lui Rai. Trecuse un an si ceva si eu inca mai aveam seri in care plangeam dupa alex. Cum poate spune victor ca aceasta suferinta e inutila? E data del a Dumnezeu, si asa trebuei sa fie. Pana si eu am inceput sa plang dupa el, atunci cand imi scria. Acele 10 randuri scrise de el le-am recitit. Daca eu care am facut atat rau in ruma am suferit...cum se poate intreba cineva ca de ce dupa 2 ani inca mai esti implicat emotional? Aste e adevarata iubire! Victor mia- spus ca eu sutn vinovata ca l-am rascolit si ca discutia intre no iar fi trebuit sa decurga ca una banala, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Cum oare sa fie asa? Pana si acum cu alex cand mai vorbesc tot mai ma scoate din sarite pentru multe faze, dapoi daca vorbesc uc un om cu care nu am mai vorbit de 2 ani de zile?

Acum platesc. Acum platesc pentru ca nu ma avut incredere intr-o relatie la distanta.Asta platesc eu acum. Dar nu stiu nici acum cata putere am.