Uneori...

Sunt unele momente in viata cand te temi cel mai mult.

Imi este frica sa nu te pierd... Poate ca nu imi dau seama ce spun... nici nu imi pot imagina cum ar fi... E ca si frica de moarte, probabi [Nimeni nu poate intelege pe deplin acest fenomen... asa ca orice atitudine am avea fata de ea: frica, resemnare, speranta, credinta... toate se raporteaza la un concept supraomenesc. Este asa cum spui ca iti place o metafora - nu stii ce este, stii doar ce trezeste in tine.]

Stiu ca suntem facuti unul pentru celalalt. Simt asta si descopar in tine cu fiecare zi persoana draga pe care o vreau alaturi.


Ma tem de unele lucruri legate de viitrul nostru. Daca nu o sa mai fim la fel dupa ce terminam facultatea si ne angajam? [Stiu ca nu iti place sa te gandesti acolo, asa ca poti citi restul postului atunci cand (daca) te va preocupa intr-o zi acest aspect.]

Ma gandeam de cand eram mic ca am sa fiu cu cineva care are aceleasi inclinatii profesionale cu mine (desi, pe vremea aceea, nu stiam inca nici eu care sunt acelea). Partial cred ca am prevazut bine, dar nu era acela domeniul. Am cautat pe cineva care sa semene cu mine... si am gasit in tine acea persoana careia sa ii dedic reusitele, visele si dorintele...

Sunt unele temeri e care le am... si ma intreb des daca tu esti aceea care sa nu am lase sa visez singur.