In-decizii

Later Edit: Nu sunt fumatoare si nici nu voi fi. Doar lucrurile ce ma inconjuara sunt tigari.

Nicioata nu am stiut ce vreau, niciodata nu am fost decisa in nicio privinta. Ce ma determina sa fiu asa?

Frica de a-mi asuma responsabilitati? Toata lumea ma invinuieste ca asta are fi. Eu pot spune ca nu asta e ceea ce simt. Nu dau vina pe altii cand lucrurile merg rau. E pur si simplu viata.Lucrurile stau altfel. Daca mi-ar fi teama sa imi asum propriile decizii atunci nu m-as gandi sa o aleg pe cea mai buna? Ca sa nu imi fie rau? De ce prefer pur si simplu sa las pana in ultimul moment toate alegerile? De ce nu pot sa lupt pentru ceva anume? Sunt descurajata indiferent de situatie. Imi este absolut indiferent de ceea ce as alege.  Si totusi cred ca nu am fost sufiecient de puternica sa ma gandesc la toate urmarile deciziilor mele, poate ca si asta e o problema. Ar fi o idee sa pun pe o foaie absolut toate lucrurile pe care le gandesc si la sfarsit sa trag o linie si sa vad ce atarna mai greu, sa vad ce ma incanta mai mult. 

Un lucru ciudat e acela ca nimeni nu ne poate sfatui cand e vorba de deciziile noastre.  Singurul care ne este alaturi si poate stii intrutotul cum e mia bine e insusi Binele. E ciudat ca mereu alergam la El cand avem o problema, cand suntem intr-un moment de cumpana. De aici ce fac? aici apare un alt drum in viatza mea.Va fi o schimbare majora? Cum ma voi acomoda mai usor? Imi va fi chiar indiferent de ceea ce va urma? 

Cred ca ceea ce ma face cu adevarat sa nu stiu sa iau decizii e faptul ca ma tem sa ma gandesc la lucruri decisive, la lucrui grele,rele, la faptul ca ar putea urma o alta etapa uin viata mea, la gandul ca voi trece prin ceva placut sau neplacut, ca exista de fapt sansa sa sufar. Sunt o lasa! Da, asta sunt Va trebui sa iau viatza in piept si imi infurnt temerile. 

Incertitudinea ma omora mult timp. Asta ingreuna lucruile si asta facea ca situatiile sa fie grele, Nu stiam ce e mai bine. nu stiam ce e bine. in fapt si ce e rau. Imi era indiferent pentru ca nu puteam privii mai departe da clipa din prezent. Viitorul ma sperie ingrozitor. 

O idee neterminata... Dumnezeu ne este mereu aprioape si reuseste sa ne faca sa gasim in noi ceea ce avem nevoi, nu in cei ce trec prin vietile noastre ca printr-un tren. El ne da puterea sa trecem peste absolut orice. El ne ia teama, frica. E ca o durere constanta ce iti este indepartata de pe suflet inmomentul in care atingi Binele. Dar de ce mereu cand e vorba sa fim sinceri si sa fim asa cum El isi doreste.. .pur si simplu nu putem sa fim altfel? De ce alunecam atat de usor pe ppanta rea? De ce nu poti sa nu te mai droghezi ?De ce? Ce te face sa pui drogul in tine? Ca doar tu faci asta, constient fiind. Nu poti da vina pe altii..Tu esti cel ce a luat acea decizie, furat parca de gustul dulce al pacatului. Te rogi sa nu mai gresesti. ajungi sa faci pacate cu mult maimari decat ti-ai fi inchipuit. Te caiai pentru lucruri marunte si dupa ce te-ai rugat zile in sir, ajungi sa cazi intr-o suferinta si ma imare. Suferinta, impropriu spus, pentru ca are ungust ata de dulce primu lsi al doilea si toate dozelel uate, au parfumul lor, nu ar trebui sa regreti absolut nimic. Da, e adevarat dar asta e valabil in momentul in care ai si puterea de a nu mai regresi in acelasi sens de sute, de nopti de ori. Iti este rusine si teama sa Il poti privi in ochi pe cel ce te-a ajutat de atatea ori, cand tu nu ai putut macar sa te abtii de la un gand rau, ce sa mai spunem de a face ceva bun...Pornesti de jos, nici macar lucrurile de baza ca tu sa iti poti mentine viata in poroipriile maini nu poti, ce sa ti se ceara mai mult? Si apoi vezi uchor cum si El iti intoarce ushor spatele, cum te lovesc din ce in ce mai multe lucruri... Te lasa sa cazi?  Cu ce scop? Cu ce motiv? Sa te invete minte? Asa preda El lectiile? Nu.Te-a lovit si in momentul in care incercai sa fii mai bun. Atunci te testa. Si ma cazut, am picat testul. Acum nu mai sunt demna nici macar de un zambet? Nu mai am sansa pe care am avut-o inainte? De a fi un om bun?Se spuen ca oricand poti face asta dar trebuie sa renunti la drogurile tale. E un pret atat de mare?

As mai continua dar nu cred ca as ajunge la nici o concluzie. sunt doar gandurile mele ,doar lucrururile pe care le stiu deja. Astept sa ma lumineze, cineva sau ceva. Sa gasesc poate o alta cale din acest dead end.