Ar putea parea ciudat, dar nu sunt suparata pe tine. Vad in tine, pe zi ce trece, lucruri noi. Asta e bine:) Tot ce pot face e sa visez, sa visez la lucruri mai bune, la lucruri din trecut. Imi aduc aminte ca aveam o perioada in care imi rezeervam cam jumatate de ora pe zi, dimineatza sau seara, pentru a ma elibera de absolut orice lucru prin visare. Totodata e trist ca nu imi mai doresc sa am vise cu tine, simt doar cam i-am piedut orice sperantza si increderea in tine. Nu e ceva nou, ci de obicei, doar ma amagesc. Incerc sa imi inabus sentimentele, sa mi le mint, in sperantza ca o sa pot simti si ue cu adevarat fericirea. Am o viata linistita si impacata, asta da, este o fericire dar de alt tip. Dupa cum spuneam odata, fericirea este doar un ideal, pe care noi nu il putem atinge. Putem fi doar bucurosi. Mi-as dori sa existe un alt termen ce sa inlocuiasca aceasta fericire banala prin care trecem, sa o diferentieze de lucururile cu adevarat importante. Vine Pastele...
Mi-as dori sa pot gasi putere sa ma cred in noi, in mine, in ceea ce am fost eu odata. Dar nu stiu unde sa caut, nu stiu daca pot, nu stiu daca merita.
Am sa spun ca merita, pentru ca esti tu, cel pe care l-am crezut unic si specil., cel pe care l-au crezut si altele asa. Ai sa spui ca pot, pentru ca vointa se gaseste in mine. Am sa ma intreb daca vreau i am sa spun ca da. Stiu ca te iubesc, dar ceva in mine n umai vrea sa depuna efort k sa te pastreze. Simt ca im ieste pur si simplu indiferent. Ma simt murdara, dezamagita si trista. Stiu ca te voipierde, stiu asta acum si privesc(ca de obicei)la propria viata cum se destrama si pot face atatea, dar nu fac nimic. De ce? Ce se intampla cu noi de suntem asa de amortiti,incar refuzam sa mai simtim ceva, sa mai speram?
Mi-e dor...mi-e dor de ceva din trecut...
No comments:
Post a Comment