E ciudat cum uneori ai nevoie de prietenii din copilărie. Nu știi de ce, dar ai nevoie de ei, să îi asculți, să îi vezi, să le vorbești.
Nu știi să explici nevoie, dar este într-adevăr o nevoie. Sunt lucruri ce te leagă față de acei oameni mai mult decât viața însăși și circumstanțtele, cum te leagă parcă de oamenii actuali în viața ta. S-au schimbat multe: interese, pasiuni, prieteni, aproape totul, dar încă mai este ceva ce ne leagă. Ei sunt parcă părți adânci din tine de care uneori uiți, sau vrei să uiti, sau cotidianul te face să uiți. Iubesc toți oamenii care au contribuit la maturizarea mea, fie că au ales să rămână la un telefon distanță, sau să nu ne mai vorbim niciodată.
No comments:
Post a Comment