.

Oameni frumosi v-am murdarit cu seva sufletului meu!

Prea-plinu-mi s-a revrsat asupra voastră
din dorința de a vă eterniza
într-un formolic borcan.

Crez,
îmi este intensitatea.
Intensitate nebună soră cu vehemența,
impetuozitatea de a trăi, de a simți, de a fi!

Sinonimă imi este pasiunea.
Clipesc bătăile inimii și sorb văpaia clipei,
în firave spasme lăsându-vă iubirea.

Cu tumultu-mi împrosc, sfidez pe zei!
Zgârii cu privirea-mi de fiară blândă
ce-ți întră în inimă ca o otravă
și lasă mintea făr' de gânduri.

Fiică lui Cuptor, mi-e numele!
Sufoc atmosfera cu mine,
ca un zăduf moleșitor
ce lasă în urma-i doar regrete.


Patos îmi este osul.
Os fin, maiestuos cioplit
de gânduri venetice lumii din care provin.


Cu egoismul sugrum și ultimul grăunte de răbdare,
atom rătăcit ce nu-mi urmează ritmul.
Prea mult din mine, prea mult eu,
în sufletul si viețile celor ce mă răpesc din zare.

Am atâta energie încât camera în care mă aflu
este plină de particule din mine,
nelăsând loc pentru cei ce vor
să inspire viață în prezența-mi.



Nu regret că i-am pierdut, penru că nu am pierdut nimic din ei. Am absorbit cu firea-mi tot ce era mai frumos din ei, iar totul a fost încapsulat în amintiri.