Destin

Oricat de mult ma vei detesta si imi vei arunca cu noroi in suflet, eu am sa ma straduiesc sa te privesc cu seninatate pentru omul si compozitorul ce esti. Am esuat ca iubiti, dar asta nu este o tragedie, nu este ceva ce ar trebui sa ne faca sa ne amaram. E ca si cum abia ne-am cunoscut si am realizat ca nu ne potrivim.
Ma amuza interpretarea pe care ai dat-o cuvintelor mele scrise intaia data. Privind in urma, simt ca ai dreptate, e ca si cum ar fi fost scrise pentru un alt barbat. Cel pe care eu il iubeam din tot sufletul si pentru care as fi mers pana la capat de lume. Si totusi nu a fost sa fie. Acum te privesc altfel. Total altfel, ca si compozitorul si sound designerul LD, un om cu un caracter minunat si foarte drag mie, as zice un prieten apropiat, pentru ca stie o mare parte din sufletul meu, dar as nega-o totodata, pentru ca el refuza sa accepte ceea ce eu sunt. Nu vreau sa il jignesc cu existenta-mi, de aceea m-am retras usor in momentul in care am constatat ca ii faceam rau. Imi este foarte drag si il respect, il respect pentru modul in care manuieste gratios undele ce ne gadila noua auzul. Voi vorbi asa despre el, oricat de mult rau mi-ar face si nu as putea sa vad lucrurile altfel, caci ceea  ce esti ca om nu reflecta ceea ce esti ca si suflet.

Am decis sa raman intotdeauna cu un zambet pe chip cand imaginea ta imi va veni in minte. A fost o relatie intensa pe care am trait-o in fiecare secunda ca si cum a fost cea mai frumoasa. Am invatat multe si am ramas cu amintiri foarte dragi mie. Nu am sa uit niciodata clipele cand te strangeam la piept si iti sarutam tamplele. Cred ca asta este lucrul cel mai de pret cu care am plecat eu din relatia asta. Sentimentul ce il aveam in acele momente, cate bucurie si implinire imi dadea faptul ca te puteam iubi, cata seninatate se nastea in sufletul meu pentru acele momente mici.

Momentan ma uit inainte si sper ca privirea-mi sa ramana asa pentru inca o vreme. Desi e posibil sa nu vad inca, mi-ai dat aripi! Priveste-ma, uita-te la mine! Pot zbura singura! Am echilibru si fara sa ma tii de mana. Cred ca nimic nu este mai frumos decat sa realizezi darul maret ce ti l-a facut omul pe care l-ai iubit atat de mult, un dar ce nimeni pana la tine nu mi l-a putut face. M-ai implinit, m-ai completat si mi-ai umplut atat de frumos golul din suflet incat acum pot fi eu! Nu m-ai invatat lucruri tangibile, dar intangibilitatea sentimentelor noastre a explodat intr-o feerie de culori, magia de a iubi viata!

Simt ca am atatea lucruri de facut, simt ca e prea putin timp incat sa il pierdem cu lucrurile care nu ne plac sau nu ne aduc trebuinta. M-ai instruit atat de bine indirect, dar niciodata nu voi putea sa fiu atat de bun mentor si dacal precum tine. Ti-ai irosit un an din viata-ti. Stiu. Dar asa cum oamenii iti sunt recunoscatori pentru muzica ce o faci, asa, experienta alaturi de tine m-a schimbat si m-a transformat intr-o persoana noua.  Nu vreau sa ma intelegi gresit, niciodata nu voi fi ceea ce tu cauti, da voi fi eu, eu cu inflente si amprente de pianist, in suflet, pe trup si in viata.



25.05.2013

Nu stiu ce e cu aceste ganduri. Stiu sigur ca daca ele vor ajunge la tine iti vor face mai mult rau in momentul de fata. O sa astept ca timpul sa imi dea raspunsul, pentru ca stiu ca intr-o zi, citind cuvintele acestea un mic zambet in coltul gurii tale va rasari, dar nu vor mai fi rani, si ura si dispret, va fi doar eterna impacare, ca a fost un vis trait in doi.