Cred ca traiesc intr-un univers paralel. In afara faptului ca imbatranesc mai realizez si ca nimic nu e asa de "nastrusnic" pe cat ai fi asteptat sa fie de la viata de student. Ok, what happened?
Zilele trecute am fost la petrecerea organizata cu ocazia zilei de nastere a unui prieten. De cand ne stim? Cel putin 7 ani, indeajuns incat sa ramai fara degetele de la o mana si totusi sa mai fie nevoie de altele ca sa ajungi la momentul prezent, in timp ce numeri. Grav? Nu. O prietenie veche e un lucru frumos, corect?
Am realizat ca anul asta implinesc 10 ani de cand imi stiu una din cele mai bune prietene. 10 ani, vai, parca mai ieri numaram pe degete si asteptam cu nerabdare in liceu sa implinim 5 ani de cand ne cunoastem. Frumos.
Dupa ce intarzii o ora, o ora si jumatate, ca sa nu ajungi ca gaina punctuala la o petrecere (aici e cam printre singurele locuri in care poti intarzia, la petreceri... in sfarsit aflu si eu lucruri noi), incerci sa te integrezi, sa vezi pe cine cunosti, sa SOCIALIZEZI. Iti dai seama ca desi tu si sarbatoritul aveati odata acelasi cerc de prieteni, acum, nu mai stii pe nimeni, sau oamenii din vremurile alea inca nu s-au sinchisit sa ajunga (o ora si jumatate e putin cand vine vorba de intarziat la petreceri).
Te uiti cu stupoare in jur. Petrecere not fancy dar, still cocktail party, lumea destul de formal imbracata (eu eram stresata daca o fusta o sa fie prea eleganta), tipi in tricouri si tipe in rochii si sacouri (Barbatii tot barbati raman). O muzica jazz se aude in surdina de la cateva boxe plasate discret in colturile unui local destul de elegant, elegant nu prin opulenta ci prin bun gust si accent pus pe valori arhaice. Un bufet suedez cu mancaruri vegetariane, ca pe gustul sarbatoritului, interesante de fel, dar totodata usor exotice. (Ca legile lui Murphy sa aiba loc mereu, de la vecinii de alaturi vibrau manelele si se afuma curtea cu miros de mici ). Oamenii stau la colturi cu cate un pahar in mana si discuta de joburi, de cunostiinte, de amintiri (facultate? ce vremuri erau si alea... desi media de varsta e in jur de 23 de ani). Mai toti cu cate un el sau o ea de mana, dar si oameni fericiti si impliniti prin singuratete. Pui si tu ochii pe un tip mai interesant, realizezi ca e casatorit :| Privesti si te intrebi tu unde ar trebui sa te situezi in tot acest tablou. Nu te regasesti. Parca mai ieri lumea era nebuna si sarea pe o muzica aiurea fara un ritm clar, fiecare in legea lui. Se piteau pe dupa un colt de casa sa mai traga cate un fum de tigara dar nu ii vada cel mai bun prieten si sa ii parasca parintilor.
Cam dupa doua ore si ceva incep sa ajunga si oamenii cunoscuti de tine. Tu, usor alcoolizat incepi sa intreprinzi discutii profesionale, evident, cu diversi dubiosi. Unii fac teatru, altii construiesc case din pamant, iar altii isi fac propriul brand. Toti incearca sa te copteze in proiectul lor, prezentand cele mai atractive proiecte de marketing. Realizezi ca ai aproape 22 de ani si nu ti-ai deschis inca o afacere. Sincer, nici nu era pe lista de targeturi, ci vorba unui zambet cald ce il stii de cand aveai 17 ani si erai la fel de speriata ca si acum, situatiile si asteptarile se schimba odata cu varsta. Zambetul ei era fix de varsta ta atunci, fraged si plin de viata, dornic sa se implice si plin de visare, avea 22 de ani, iar tu o intrebai spre ce sa te indrepti, habar nu aveai. La varsta ta, visa sa lucreze intr-o multinationala, sa se implice si sa castige bani, sa aiba o cariera de succes. Acum? Acum a ales alta cale, cale ce o avea si atunci ,dar pe care a luat-o in serios abia mai tarziu, cand a vazut ca nu se regaseste in proiecte marete ci vrea sa dezvolte unlele de la 0.
Parca ar fi recenzia unui film.
Iar totul ramane sub semnul intrebarii cand realizezi ca tu nu stii ce vrei. Ai grija unde privesti pentru ca ti se pot inchide orizonturi.
Later Edit: Ah, staaai, stii ce vrei dar nimic nu se leaga, absolut nimic din ce iti doresti.
No comments:
Post a Comment