.

Nu mai tin minte cum era sa simt ceva, ceva placut. Mi s-a spus ca actionez precum un strut, pt ca imi ascund capul in pamant, doar sa nu mai realizez ca simt ceva, ma arunc in munca. E si asta o solutie, poate ca ingerul meu e pe drum, dar ma indoiesc total. Ingerul meu e intr-un bar cu un cuba libre in mana si asteapta ca eu sa il agat. Hai sa fim seriosi, vorba unei prietene, unde mai dam noi de ingeri in zilele noastre?

Cineva incerca sa ma convinga ca la biserica. Ingerii nu mai exista si punct. Nu au existat vreodata si nici nu vor exista "minuni". Sunt doar fantasme, sunt doar iluzii pe care ni le facem noi singuri ca sa avem puterea de a merge mai departe. De ce mai departe? Mai departe unde? Unde trebuie sa ajungem, de ce e lupta asta pt supravietuire a tuturor fiintelor de pe pamant? De ce e viata asa valoroasa?

Adica daca iubirea nu exista, cum poate Dumnezeu sa pretinda ca exista? Ma simt depasita, fie iubirea nu exista, fie...

Am uitat zilele in care zambeam doar pt ca exista un el in viata mea.

Ce simt acum? Simt ca ii urasc pe toti, simt ca toti cauta doar sa se culce cu tine, fie ca te iubesc, fie ca nu. Simt ca de data aceasta va trece mult timp pana voi mai lasa pe cineva sa se apropie de mine, poate atat de mult, cum ar fi trebuit sa las acum muuuuult timp.