E cumplit cand te doare si efectiv nu ai cu cine vorbi, nu ai cui sa ii spui. Simti cum te arde din interior,te distruge, te lasa fara de aer. E prea apasator ca sa mai poti face ceva. E ca o durere cu care te-ai obisnuit sa o simti in piept, in mod constant in ultimii 2 ani. Simti ca a depasit de mult orice limita de rabdare, dar pur si simplu nu trece indiferent de cate te-ai chinui sa faci. Dar de ce doare? Doare el, oricare ar fi numele lui, doar de 3 ori pe saptamana asa si te tine cateva ore. Suferi in dragoste, dar pana cand, ca eu am obosit.
Cand vorbesti cu cineva ajuta. Dar cu cine? Cu cine sa mai vorbesti despre asta cand tu ai epuizat orice sursa de alinare, ai zapacit oamenii in 2 ani de zile sa te tot plangi la ei, chit ca nu o faci de fiecare data cand te doare.
Efectiv simti ca tu clachezi si nimanui nu ii pasa, de fapt nu e vorba de nepasare, ci e vorba de neputinta celor din jur. Cui sa ii mai spui iar si iar, aceleasi tamepenii? Iar cel ce le cauzeaza... Haha, daca ii spui lui, ceea ce faceai pe vremuri si alina, acum va adanci ranile si mai tare
Indura, draga mea, indura...
No comments:
Post a Comment