Peculiar

Simteam nevoia sa scriu, simteam ca e sufletul prea prin de praf si avea nevoie de o ploaie de cuvinte. Incet,incet... Nu ai mai dat niciun semn de viata pentru ani buni. Nu incerca acum sa te misti atat de brusc dintr-o data sa imi demonstrezi ca esti prins de viata.

Oare exista un raspuns la capatul luminii? Oare dupa asteptare vine si raspata? Am asa o vaga impresie ca abia sunt la inceput. Nu te-am facut niciodata sa te simti asa cum mi-as fi dorit eu,asa cum m-ai facut tu sa ma simt.
Simt ca nu mai am nimic de pierdut. De fapt chiar nu mai am, plutesc dusa de un val si astept sa naufragiez. Imi spui sa hold on, that hope dies last, dar simt ca nu mai pot, simt ca nu mai rezist, si inca lupt si inca sper, dar nu ajung nicaieri, tot acolo ma intorc, tot in pustiu, tot fara nicio rezolutie. Imi spui sa am rabdare, dar cat? Altii au avut rabdare o viata si au sperat. Simt ca nu mai am nicio optiune, simt ca nu va aparea niciodata barca. Multi au murit pentru idealuri. De ce sa cred ca eu o sa reusesc? Ma sperie ingrozitor gandul ca nu o sa reusesc niciodata, iar tu imi spui sa nu renunt. Pur si simplu nu am variante! Oricat as incerca sa inchid ochii, oricat as incerca sa uit, sa arunc, sa ard, sa sterg, sa dispara o bucata din mine, nu pot.
Gandurile nu se opresc decat atunci cand se lovesc de unul din miile de ziduri lasate de tine in mintea mea, parca e un labirint si oricat as incerca sa ies din el nu reusesc! What did you do to me and why? What do I have to pay? Nu cred ca am vrut sa ranesc niciodata, nu direct, nu cat inca eram pura.
Prinsa intre mine si frustrarile mele, bantuita de propriile inchipuiri si temeri, imi plang de mila cu lacrimi de crocodil. De ce nu fac ceva, ai sa ma intrebi? Nu am ce, trebuie sa ma detasez, si de as stii cum, de as stii cum sa evit sa am aceste momente fragile, instabile si deznadajduite, as face-o! Imi spui sa nu ma mai gandesc, asta incerc mereu!!! Dar nu pleci, pur si simplu nu dispari din viata mea, nu te faci odata cioburi, nu.
Te vad zilnic, zilnic imi apari, nici nu stiu cum sa fac sa nu te mai vad, oricat as incerca sa ma calmez, e de prisos. Totul trebuie sa aiba o legatura cu tine. Ma simt de parca Dumnezeu ar face misto de mine. E hilar!
Il rog, sa stea o clipa si sa te faca invizibil,sa te stearga din existenta mea, dar refuza. Nu.
Nu am nicio sansa sa ma repar, mereu la fel, adorm in fiecare seara plangand fara nicio speranta, si fara sa pot sa merg normal netinuta de mana.