Loc lipsa

Pe oameni nu te poti baza nici macar cat pe o punga de cipsuri. Usor, usor voi intelege ce si mama a inteles acum multi ani. Oamenii nu merita sa te increzi in ei, oamenii sunt exact ca si panzele unei corabii, se aseaza exact dupa cum bate vantul. Cand iubesti, le vrei fericirea. Doamne, ce imi vine sa plang! Cand iubesti nu iti mai pasa de tine, incerci sa tii capul sus si zambetul pe buze, sa le arati ca totul e bine cand se uita in ochii tai. Sentimentul matern incepe sa se dezvolte in mine. Stii ce e trist? Cand oamenii iti fac rau, bunatatea ta ii doare, cand te vad cat de bun ai fost cu ei, ii doare si evita sa te priveasca in ochi, te ocolesc, te ocolesc tocmai pentru ca nu ai reactia care s-ar fi asteptat, sa le impui si sa le spui sa faca ceea ce tu iti doresti de fapt. Eu stau si lupt sa nu le arat ca imi este greu, incerc sa ii ajut sa fie fericiti, chiar daca pe mine ma doare. Bunatatea mea nu va fi apreciata niciodata iar asta pentru simplul fapt ca nu stiu sa mi-o vand. Dar vor venii si zile mai bune.
Nu conteaza motivul pentru care ai facut-o, ci conteaza ca ai facut-o!