Reaching the sky

Sky is the limit,this time.

In sfarsit ating cerul. Am un laptop micut in fata, usor da manuit, cu care sa ma cocot in varful patului dupa un dus fierbinte si o lumanare parfumata langa mine si un ceai fierbinte de portocale. Ordine in jurul meu, in camera, totul pus la locul lui, vasele spalate, hainele la uscat pe calorifer. Tot. Azi pot spune ca am facut tot ce mi-am propus. Acum? Acum il imbratisez pe Platon, pentru cursul de maine, am de citit Platon. Citesc ceea ce imi place si iubesc ceea ce citesc.
Weekend?
Ah da, weekend la Berlin.
Muzica exact asa cum o vreau eu, ce am eu chef sa cante in jurul meu, sa cante! O intreaga orchestra mi-o pot aseza la picioare si sa dansez pe ritmul dictat de fericirea exprimata de sufletul meu. Sunt fericita. Sunt fericita dupa 2 ani de zile. Da. dupa 2 ani de zile de batai de cap si lupta. Poate a venit si vremea sa zambesc.
Vreau sa caut ploaia de noiembrie si sa o sarut, sa fiu poate la fel de pura cum eram pe vremuri.
Sunt fericita si asta doar datorita mie, eu sunt cea care ma fac sa zambesc, doar eu sunt cea care face ceva ca lucrurile sa fie diferite, fara sa depind de absolut nimeni.

Eu pot si doar pt ca pot, lucruri marunte, ele ma fac mai fericita decat oricand.