Furt

E prima data cand privesc acest lucru sub lumina asta. Si timp, a trecut. A trecut suficient cat sa poti sa nu mai vezi nimic, sa privesti si totul sa ti se para gol. Nu am crezut ca exista aceasta posibilitate, nu am crezut iar, ca se poate intampla asa ceva. Am lasat lucrurile sa fie! Si au fost. Au fost asa cum au vrut ele, dar suntem mereu surprinsi de nuantele pe care nu le observasem in frumosul curcubeu - iar totul e o bucata de H2O intersectata cu un "ceva" ce se misca cu o viteza de 299 de milioane de metrii pe secunda. Totul poate fi descompus in jur in lucruri primare. Totul, pana si viata insasi, porneste de la simplu la complex.
Si totusi furtul exista! Se poate si e realizabil. A cui este vina? A cui este, atunci cand ramai fara nimic? A ta... a ta pentru ca nu ai strajuit bine ceea ce aveai? Nu. A nimanui. Nu am sa mai caut vinovati. Nu am avut nimic, deci furtul nu poate exista. Un lucru daruit, nu poate fi furat. Un lucru daruit poate fi doar distrus si neapreciat.

Nu incerca sa intelegi, nu vei reusi! Nu incerca sa judeci, pentru ca nu vei simti. Nu tot ce e scris si metamorfozat in cuvinte, trebuie inteles. Privesti ca intr-o cutie, tu aflandu-te la exterior. Da! Da, tu esti la exterior, caci aici... aici nu va mai intra nimeni.