Cand sunt abatuta sau fericita, scriu... Scriu. Nu am mai reusit sa imi pun gandurile pe foaie de ceva vreme, le las aici expuse tuturor diavolilor care imi mananca in fiecare zi cate putin din suflet. Viata mea amoroasa e la pamant.
Ma reculeg, adun cioburile ramase dar taie al naibii de rau! Daca m-as pute opri pentru 3 secunde din toata porcaria asta, as putea realiza ca viata mea este chiar faina:) Am prieteni care mi-au facut petrecere surpriza de ziua mea, am parinti indulgenti care ma lasa sa ma intorc la ore tarzii acasa, am propria masina si ce masina! Am persoane care ma iubesc, am o vacanta lunga si plina de activitati, but i still miss a thing. Imi amintesc de momentul in care aveam iubirea. Era totul perfect. Stiam asta, apreciam asta. Nu pot intelege de ce desi am incercat sa fiu un om bun si am luptat mereu pentru binele altora, si am incercat din suflet sa ajut... ajung sa fiu doar o frunza batuta da vant, frunza ce va disparea la prima ploaie.
Dar nu pot, nu ma pot opri macar din plans.
Ma bantuie ceea ce a spus snake: Altruismul nu ajuta pe nimeni, altruismul dauneaza grav celui ce-l poarta in buzunar.
De ce nu mor mai repede?
No comments:
Post a Comment