.

Mi-am tot promis de cateva zile ca voi scrie din nou pe blog. Nu tu tristete, nu tu vaicareala, nu tu analiza emotionala. Fara despicarea firului in 14.

Rasfoind azi amintiri, caiete din liceu, am dat intamplator peste o foaie pe care o pregratisem ue pentru monologul meu de acum 2 ani, monolog scos dintr-o carte veche gasita la biblioteca scolii. Ce e surprinzator? Acelasi text, cel pe care l-am trait acum o saptamana, daruit din mine (ee ora 2:28 si afara canta cocosul !?!), il recitesc acum tradus de o alta persoana. Ideea ramane aceeasi, dar modul in care e sups e diferit. Ma bucur ca nu am gasit acest monolog inaitne de spectacol.des l-am cautat. Simteam ca alta data m-am atasat de sentimentele transpuse de autor si iata ca am avut dreptate. Traducerea gasita de mine este seaca, lipsita aproape de inteles, folosind un limbaj gol, fara traire aproape. E meritul traducatorului din cartea de la adevarul pentru modul suav in care a prezentat ideile. Nu pot decat sa ma bucur pentru imaginile expresive pe care le-a putut creea traducatorul, utilizand o gama cat mai larga de cuvinte din vocablarul roman. :)