Era odata...

Imi aminteam ce loc de vis era acesta acum mult timp. Ce mult imi placea sa scriu aici, sa presar mici bucatele din mine ca pe niste boabe de roua, asezate cu grija de Cel de sus. Acum e liniste si pace. Odata eram fericita. Odata zambeam, odata lucrurile erau altfel. Acum sunt singura, mai singura decat daca as fi fara de jumatate. Mereu ma intorc, mereu regret, mereu privesc inapoi. Am crezut ca voi putea opri timpul in loc. Acum traiesc ca sa dispar. Erau momente cand credeam, cand credeam in mine. Erau lucruri care ma sensibilizau atat de mult, simteam cum ma imbratisa frumosul cu mantia sa din mii de bucatele de sticla lichida, ca insasi apa care nu uda.
Acum suntem mai seci, mai goi, mai urati. Ne-am pierdut din puritate, ne-am pierdut din inocenta.
Cat de scurta e fericitea unui om in viata! Atat de scurta de nici nu realizeaza ca o traieste. Acum sunt fericita. Sau cel putin asa ar trebui sa fiu. Simt doar ca vreau ca totul sa se termine, sa ajung la capat, pana sa ajung la sfarsitul puterilor. Simt ca lupt. Lupt in fiecare zi cu mine sa fac ceea ce trebuie in speranta ca maine va fi o zi fericita. Lupt cu fiecare miscare ce nu vrea sa fie indeplinuta, cu fiecare lacrima ce curge din suflet, lupt cu ele toate...lupt sa ma tina inca in simtiri. As opri timpul in loc astazi. As opri si l-as pastra doar pentru mine.
Asta seara m-am simtit singura. As fi vrut sa fii langa mine. Ai plecat, ai plecat si ai luat cu tine si zambetul meu. Cand ai plecat? De ce ai plcat? Pentru ca eu, eu am alungat lucrurile care ne legau si care le iubeam atat de mult. El nu este decat un pion in calea ta, un pion care iti blocheaza existenta, un pion care te tine prizonier. Iar tu, tu regina, esti sclava lui, sclava propriilor sentimente.
Nu iti fie frica sa lupti si sa castigi iubirea ta. A ta si doar a ta. Iuburea si frumusetea, farmecul pe care il aveai. Iubeste-te!