Sincer chiar ma simt mai bine. Nu ma asteptam ca dupa o despartiresa fie chiar asa de greu, dar asta e viata. Singura problema apare cand pleci de langa el. O vreme simti cum te sufoci, plangi, iti este rau. PArca ai avea organismul intors pe dos. Mintea nu iti mai e fidela, fuge mereu pe campii, desi o rogi din suflet sa se intoarca acasa, incerci sa te apuci de treaba is te trezesti privind in gol cu gandul furat. Si nu doar o data. Cred ca asta e cea mai nasoala parte a unei despartiri. Activitati. ORice fel de activitati, filme, citit, plimbat. O despartire nu e chiar asa de dureroasa nici chiar daca te lasa singura in mijlocul desertului!
Pe zi ce trece ajung la concluzia ca am facut o alegere...sa speram buna. Citeam aseara intr-o revista despre femeile singure - de cat timp nu au mai avut o relatie, de ce s-au despartit, ce ponturi dau ele altori femei, in concluzie de ce este mai bine sa fii singura decat cu cineva. Singura coarda atinsa frecvent, de toate din cele ce vorbeau despre acest subiect, era exact aceea care ma asteptam. Momentele cand regreti cu adevarat ca n uai pe cineva acolo langa tine, sa te tina in brate si spre care sa privesti. Partea FOARTE buna e ca m doar 19 ani(nu inteleg de ce la 16 a fost sfarsitul lumii pentru ca eram si mai tanara), iar la varsta asta, pot experimenta cat are chef sufletelul meu, si nu numai el. Iubrile din liceu sutn trecatoare.Am ajuns la concluzia ca e aproape imposibil sa traiesti cu un om cu care esti de la o varsta atat de frageda. Esti un copil, iar lucrurile se schimba fenomenal de mult de la an al an. Inca sunt imatura si inca nu stiu sa gandesc "la rece" situatiile cu adevarat importante. Trebuie sa gasesc o metoda de a trece si peste aceasta problema. MI-as dori persoane mai mature decat mine. Am 19 ani, aproape 20!
M-am culcusit in pat cu laptopul in brate.
Si noi ne-am despartit. Si Virgil are deja alta prietena. Doare. Andra
ReplyDelete