.

Iti mai aduci aminte de pielea ei? Se pierdea catifeleta sub mainile tale, o simteai de parca nu ar fi fost fiinta de pe acest pamant.Avea un loc al ei acolo unde toate gandurile rele se adunau iar cand o sarutai totul zbura in vis. Fluturele...da, fluturele de pe spatele ei,isi lua zborul cu fiecare clipa petrecuta in doi, se pierdea in vazduh. Dar ochii ei, de ce iti aduc aminte? Avea ochii lungi si scursi ca doua lacrimi ce se preling pe trupul umed. Iar genelle stiau sa iti gadle buzele cand iti privea cuvintele. Privirea, ah, da privirea! Iti fura orice rasuflare. Te treceau fiori fierbinti sub gandurile ei. Licairea lor nu ai mai regasit-o niciodata. S-a pierdut...