.

A fost greu ce a fost in ultimele zile, am plans mult si am suferit mult. Da, vreau, vreau sa nu ne mai certam si sa nu mai avem discutii atat de grele ca cele din trecut. Acum sunt usor debusolata. Te vreau in viata mea, dar ca si tine nu ma ivreu o relatie ca cea pe care am avut-o pana acum.

Nici unul din noi doi nu mai stie ce vrea. Ma atragi si ma inebunesti constant, dar simt ca ceva nu e bine. Nu inca. M-a destabilizat profund despartirea noastra si sunt inca cu sechele. Nici sa te sarut nu puteam, pana si asta mi s-a parut greu la inceput. Te iubesc, dar vreau sa luam lucrurile incet. Ia-ma incet, vreau sa iti ofer spatiu, sa respiri, sa te dedici lucrurilor care iti plac. Imi placi in continuare la fel de mult isi tremur cu orice gest al tau si orice privire. Fiori ma rup de lumea asta reala, fiori ce-mi taie respiratia, si dau pulsatie in tot corpul. E iubire, alt ceva nu are ce sa fie.


Totusi, a fost prea multa drama intre noi in ultimele zile si vreau o pauza. Pauza nu sa ma rup de tine ci sa ma rup de la gandurile si grijile despre noi. Mi s-au creat frici si obsesii. Acum am ramas intr-un fel cu mici rani. Ma uit dubios si ma indoiesc de orice mesaj primit de la tine. Daca e din obligatie si nu din suflet?

Pana acum ti le trimiteam cu usurinta, si simteam ca fac ceea ce trebuie. Acum, ma indoiesc, acum ezit, acum cred ca te sufoc. Acum ma uit la detaliile mici din conversatiile noastre si imi creez o obsesie in a cauta iubirea acolo, pentru ca ma tem ca ea nu ar mai exista. De ce nu mi-a raspus? De ce nu zice nimic? De ce tace? Ce cauta, dupa cine se uita pe net?
Ce se intampla? De ce nu trimite pupici in mesaje? De ce sunt mesajele lui, telegrafice?
De ce se comporta ca pana acum, cand eram despartiti? De ce... sute si zeci de intrebari imi navalesc mintea. Acum sunt si mai nesigura pe mine.


Acum, vreua sa privesc corect asupra noastra si sa nu ma las coplesita de frici si temeri. Vreau pentru prima data cu adevarat de cand sunt in relatii, vreau sa mearga, dar nu doar vreau, vreau sa raman in picioare asa cum tu m-ai invatat! Vreau sa simt ca fac ceva in privinta asta, ca ma lupt cu mine insa-mi pentru a reusi, desi imi este greu, vreau sa lupt.

Einstein spunea ca trebuie sa fii nebun sa faci acelasi lucru si sa astepti ca rezultatul sa fie altfel.
In momentul de fata daca reluam lucrurile si  ne impacam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, am fi doar nebuni. Simt ca trebuie sa abordam lucrurile in alt mod. Ne trebuie o schimbare. Dupa toata furtuna din ultiam vreme inima mea vrea iti cere sa ii dai timp sa se vindece, nu sa inghitim cu foamea unui sarut tot ce s-a intamplat si sa ingropam totul fara sa invatam nimic.

Concluzia:
- Am scirs mult pe langa, pana aici si mi-am dat seama cum asemeni unui sarpe am ajuns sa ma incolcesc in proriile ganduri. Am scris cu emotie, totul, dar nu si cu logica, asa ca am decis sa incep cu concluziile, de vei avea timp, vei citi si restul, din spatele gandurilor, emotiile.

Vreau sa reincepem relatia mult mai lent, vreau sa descoperim lucrurile care ne leaga cu adevarat ca oameni si nu ca si cuplu. Nu vreau sa te simti iubitul meu, care trebuie sa se muleze dupa ceea ce eu vreau. Vreau sa fii tu, vreau sa iti fiu alaturi cat faci pasii spre barbatul care iti doresti sa devii. Vreua sa ma lasi sa te privesc si sa te iubesc. Vreau sa facem lucruri impreuna. Vreau sa nu ne mai inecam amarul durerii in momentele de intimitate, pentru a ne vindeca la foc automat ranile. Vreau timp, timp pentru noi, pentru inimile noastre, pentru a ne cunoaste. Pentru a te cunoaste. Vreau sa nu imi mai ocup capul cu lucruri marunte si efemere (vai, nu m-am epilat, vai trebuie sa merg la el si sa fiu epilata, vai mult stres inutil). Vreau sa ating pacea interioara si liniste pe care o aveam in copilarie. Vreau sa ajung la propriile radacini, vreau sa ma descopar, vreau sa fiu parte din mine. Stiu ca daca am reincepe relatia cu ma fost pana acum, as reintra in zona de comfort si m-as complace fara sa apara vreo schimbare - ceea ce s-a mai intamplat in trecut. Ajuta-ma sa fiu o persoana noua. Vreau o pauza, dar nu pauza in care sa nu fim impreuna. Pauza in care sa ravnesc la tine si sa te doresc, pauza in care sa lupt pentru tine, pauza ce ma va motiva sa fiu mai buna. Nu veau alt barbat. Nu vreau o pauza de la noi. Vreau pauza de la noi cei ce am fost. Vreau sa reincepem lucrurile sub alta perspectiva, una noua. Vreau sa nu ma mai panichez cand tu ai treburile tale de facut, nu vreau sa ma mai tem ca mi-ai face rau. vreau sa am incredere in tine ca nu m-ai rani si ca ma porti mereu in gand, asa cum mi-o zici mereu. Vreau sa te vad, vreau sa pot asculta cu inima cuvintele tale, vreau sa nu mai uit, cum o fac mereu, cand imi spui ca nu m-ai rani niciodata si ca si atunci cand nu esti langa mine, ma porti in gand. Vreau sa nu mai uit lucrul asta.  E primul pas spre noi... nu-mi cere sa ajung in noaptea asta in patul tau, pentru ca as ajunge iar tot acolo unde am plans si am gresit mereu... La inceput mi-ai spus ca am gresit ca am pus presiune pe tine si ne-am culcat prea repede, hai de data asta sa fie diferit. Vreau sa ne recucerim inimile treptat si sa nu mai avem incertitudinea pe care o simtim acum. Vreau sa fim impreuna nu pentru ca ne-am obisnuit unul cu celalat si pentru ca e distractiv sa fim intr-o relatie. Nu din inertie. Vreau sa ajungem impreuna, doar in clipa in care simtim cu adevarat ca ne iubim.

Ti-am zis ca m-ai impresionat mult cum ai reactionat si ai percutat cu lucrurile pe care ti le spuneam de obicei. Ai evoluat frnomenal de mult. Acum e timpul meu, acum trebuie sa vezi ca aud ceea ce imi comunici. Incep sa vad si sper sa nu ma pierd de gandul asta, incep sa vad ca firul comunicarii era rupt la mine undeva. Imi tipa atat de mult sufletul, incat a uitat sa asculte si nu te mai auzeam. Te vedeam doar ca intr-un film mut.

Vreau sa ies din zona de comfort, iar pentru mine asta inseamna curaj. Vreau sa am curajul sa iti ofer ceea ce mertiti. Vrei sa ma sustii?