.

Ai văzut vreodată o fotografie? Ai fost vreodată mișcat de cadrul ce ți-l inspira un tablou? Da, asta ai simțit. Tabloul a prins viață și doar din dorința de a afla ce a surprins autorul în el, doar pentru că ai avut impresia că recunosti contextul, ai căutat. Frecvent pațim să ni se pară cunoscut un element surprins și căutam confirmarea celui ce l-a creat, căutam să vedem dacă suntem legați în vreun fel sau altul de imaginea conturată de el.

E atâta aparență, atât de ușor suntem iluzionați că am întelege ceva, încât cautam orice pretext ca să gasim un liant între noi și ce se vede.

Nu neg că ai intelege, dar nici nu afirm ca ai face-o. Lăsăm clipa să ne arate adevărul.


Fiica lunii,
I.





Ma recunosti?





In spatele oricarui tablou este suflet. In spatele oricarei fotografii este inima. Pilonii Artei insasi izvorasc din Viata, in toate ramificarile sale.

Ganduri, idei, sentimente, memorii, stari, energii si cate altele, se impletesc inauntrul nostru tocmai pentru a vedea cu ochii inchisi prin folia firava a aparentelor.

Desi aparenta este de necontestat, la fel de necontestabil este imensul ce zace dincolo de ea.

Iluziile sunt pentru cei ce le imbratiseaza.

Asadar Iulia, fiica a Lunii, dincolo de cuvinte ramanem in inocenta nuda de a zambi stelelor, ce ne ocrotesc de prea multa vreme sa le lasam prada aparentelor.

L.