Ma-nvart ca de obicei intre 20 de dimensiuni, trecut, prezent, viitor. Nu sunt niciodata acolo unde ar fi nevoie de mine, chipuri, emotii, buze... Imi amintesc de lacrimile varsate pentru o poza veche. E alta acum in aceeasi rama. Ma uit la colectia de stampile pe care le-am folosit pentru diverse perioade de timp sa imi stantez sufletul. Au fiecare cate o forma, o culoare diferita si unele au vrut chiar sa fie mai pregnante decat altele. Unii au desenat in nestire modele de ceara pe trupul meu, altii, altii mi-au pus flori in par... sau...
Unfinished
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment