In lipsa ploii de vara...

Vreau sa am 20 de ani. Sa mergem impreuna intr-o cafenea si sa gust mirosul puternic de boabe proaspat rasnite in timp ce noi bem ceai. Vreau sa simt frunzele aramii sparganadu-se uscate sub talpile mele cand ne plimbam prin parc. Vreau sa am 20 de ani si sa simt cum timpul parca nu ma apasa, nu ma chinuie gandul ca am a doua zi cursuri, chiar daca dorm la el pana tarziu. Sa simt cearceafurile care se lipesc de trupul meu dupa o noapte intreaga petrecuta impreuna. La 3 AM sa radeam amandoi mancand budinca pe care ne-o punem pe nas. Sa nu ne iubim absolut deloc ci doar sa ne prefacem. Sau sa ne iubim si sa nu ne-o spunem. Sa fim fericiti desi totul pare fara gust si fad. Sa razi de suvita mea colorata impletita cusuta la un capat.


Mananc inghetata cu lingura. Detest lingurile, dar acum, acum mananc inghetata cu lingura. Nu pentru ca nu as avea o lingurita sau o furculita ori pana si un cutit cu varf bontit asa cum iubesc eu sa mananc uneori cand ma rasfat si ma alint singura, ci pur si simplu mananc inghetata cu lingura. Detest sa mananc lucruri solide cu lingura. Supa e singura care are dreptul sa fie ingurgitata cu o lingura... Si totusi, care e motivul?
Manac inghtata cu lingura.
Se topeste. Se topeste si devine un joc de culori. Spuma cremoasa isi schimba starea de agregare si se scurge mieroasa pe buzele-mi.

Razi. Nu mai rade! iti spun eu chicotind. Ma saruti pe buza de sus si imi lasi mustati de lapte gras de vaca. Iti aminteste de copilarie, de vaca imaginara ce pastea iarba proaspat tunsa cu masina de vecinul de la 3. Vecinul iubea gradina din fata blocului. Planta tot felul de flori parfumate in timpul verii, parfum ce patrundea in camera ta de copil in notile tarzii de vara cand ajungeai ostenit in casa dupa o zi de alergat prin parcare si pitit printre masini. Iti imaginai ca intr-o zi vaca ta, scoasa ca o holograma din inchipuirile tale, va manca toate florile vecinului ba chiar si masina de tuns iarba ce te trezea in fiecare sambata diminata.

Te uiti la tavan si numeri clipele. Tic-tac, tic-tac. Mintea iti zboara spre mare, devii mai visator. Tic. Realizezi ca nu ai mai vazut-o de cativa ani. Tac. Iti amintesti ca nu i-ai dus dorul, ca in adolescenta. Tic. Te lasi coplesit de un sentiment cald ce iti invaluie tot corpul... Tac... te scufunda... tic... te readuce iar in simtiri, uiti unde esti si tot ce privesti. Tac. Te simti batut de soare. Tic. Grea soarta din vremurile trecute... tac... sa stai la soare o zi intreaga. Tic. Imi vezi buzele arse de soare si fata-mi usor bronzata cu palaria mea mare si ochelarii de soare. Zambetul, zambetul meu dulce. Imi auzi parca vocea ce se plange de obrajii tai sarati. "Iar m-ai inselat cu marea?" Ma privesti bland si calm. Parul meu castaniu pare mai blond ca niciodata. Iar, strasnicul soare s-a jucat cu el in timp ce privirea iti era furata de un alt peisaj. Acum, pare prins de palaria de plaja ca niste frunze aurii de porumb, lungi si ascutie la varf crescande de sub palaria de paie. Boabele chihlimbarii rasar ca niste pietre scumpe rupte din soare si puse in parul meu. Zambesti. Iti sunt draga. Tac. Realizezi ca eu am devenit marea ta. Tic. Realizezi ca intr-o secunda ai reusit sa cuprinzi bucati din mine cu toate simturile existente, ba chiar iti pare ca ti-ai dezvoltat in acea clipa unul in plus.

Te ridici din pat si vii langa mine in balcon. Te apropii si imi saruti obrazul drept. Iti place sa ma vezi cum ud rosiile plantate impreuna.



Am piatra mea careia sa ii soptesc povestea noastra.