Astazi nu am tras jaluzeaua. Nu am vrut sa vad chipurile triste ale celor ce privesc de pe partea cealalata de fereastra in sufletul meu. Am putut zambi din tot sufletul stiind ca nimic nu moare pe acest pamant. Mi-am probat rochia de mireasa. Pura si plina de gratie se lipea de corpul meu, stia parca de fiecare loc in care natura imi creease o cicatrice si parea ca umple fiecare defect netezindu-mi pielea. Era atat de alba, bucati de lumina se agatasera in fuga de poalele ei. Mici stelute se prelingeau ca pe bolta din spre talie spre marginile rasucite, incovoiate, purtate de vis in tacere.
Priveam printre faldurile ei si mi-am zarit pentru cateva clipe un moment din viitor, era ca o poveste neterminata, simteai ca nu vrei sa te trezesti din acel vis, simteai cat de adevarat e totul si parca ai mai fi stat macar pentru cateva clipe pironit sa o privesti, bucata de viata...
No comments:
Post a Comment