De ce nu inveti?

Ne ferim copii de drame, ne protejam odraslele de socurile emotionale majore, ca ei sa poata sa invete. Ei au nevoie de 2 lucruri, sa fie constienti de propria lor situatie,adica suficient de maturi in gandire ca sa stie ce trebuie sa ceara de la viata, sa stea drepti ca niste stalpi in bataia rece a vantului,sa reziste la picaturile taioase ce le aspreste fata. Al doilea este acea pace interioara sau stabilitatea emotionala. Oamenii nu pot lucra in parametrii normali daca nu traiesc o situatie asa cum ar trebui ea sa fie. Avem nevoie de alti oameni ca sa aiba grija de noi si sa ne ofere acea stare de calm, acea privire care sa ne spuna in situatii de criza, totul va fi bine! Mi-as dori sa fiu un patinte puternic pentru copilul meu, sa nu plec niciodata capul, nici in cele mai aspre situatii, sa am puterea sa spun, indiferent de cat de la os imi este cutitul, situatia e sub control. Mai mult de atat, sa ii si dovedesc asta!
Privesc in jur si le vad tuturor dramele. Cei ce ajung sus, fie nu au drame, fie au fost suficient de puternici sa le indeparteze, sa aiba puterea sa stea in acel vant. Pe mine, pe mine m-a ajutat Dumnezeu, fie m-a aparat de drame, fie in timpul durerior am primit acel free pass de la viata. Viata nu te iarta, un moment de neatentie si ai ratat totul. Inca nu am ochii pe deplin deschis, inca mai dorm putin, inca mai privesc si caut acea privire calda si blanda, dar am invatat sa fur ochii oricui. Nu stiu daca voi mai avea puterea sa privesc atat de sincer si de inocent viata.
Simt cum m-am maturizat, simt ce mi se spunea, ce n-as da sa fi avut minte asta acum 2 ani. Nu 2, doi sunt prea putini, poate si 2,dar nu sunt suficienti. In ultima jumatate de an am devenit mai realista, mai lucida, mai infipta in concret. Oare voi mai visa? Oare voi mai avea acea putere de a privi atat de inocent sufletul cuiva? Ma indoiesc, dar as i promised, nu vreau sa fiu o invinsa, deci voi lupta pana la ultima picatura de sange, caci asa cum spunea si Radu Gyr,
"Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis."