Am oprit timul in loc.Un an si 9 luni. O fi asta limita pe care o pot duce? Sa ma opresc pana in 2 ani? Din 2 in 2 ani trebuie sa fac ceva anume sa simt iar ca traiesc.? Din 2 in 2 ani trebuie sa ma distrug ?
A trecut un an si 9 luni. Parca a fos ieri. Parca ieri te-am cunoscut si de fapt nu m-am atasat de tine, ci doar a fost un sarut intre noi 2, un sarut si nimic mai mult. Nu m-ai mai cautat de a 2a zi, nu mi-ai mai stiut numele. Parca 1 an si 9 luni au disparut, s-au transformat intr-o decizie. E trist ca am 19 ani si nu 17. Sunt doar mai batrana.
Am vrut sa te ajut, am vrut sa te ajut doar, ti-am vrut binele. Am sacrificat iubirea?
"Asa mi-o amintesc mult dupa epilog, aproape transparenta, cu parul moale mirosind a inceput, plangand numai cand ploua, dansand in loc sa mearga, plutind in loc sa doarma, cu pleoapele petale ce-ascund fara de graba duminici tropicale, a nimanui mai mult decat orice, cam ca un vis cu zbor dement si liber catre fericire, visat insa mereu de altul, nu de tine.""
No comments:
Post a Comment