.

Ştiu că aici imi pot pune sufletul. OrIcând ma tem de ceva sau am frământări, bucurii, pot veni aici şi să imi pun sufletul. Aici pot visa cât de mult îmi doresc, pot sa zbor chiar si fara aripi, pot gusta fericirea chiar si cand ea nu exista.Par fericita in orice clipa cand ma vezi, par ca iubesc in fiecare moment si da iubesc si eu ceva pe acest pamant si mi-ar parea rau sa nu fii tu.În chide şi chiiO şi vi seazăO clipa spre SUF letul mi eu poat e şa-a vei Nţelege de ce simt sa fiu sigNura.. tu nu imi dai tacerea ta. nu ma lasi sa iti simt lipsa cuvintelor.Cand a fost ultiam data cand mi-ai sscultat respiratia de pe pieptul tau? ...cand ti-am aburit ochii cu rasuflerea mea..Nu ma bucur sa te vad? Paoate ca da pt ca a devenit o rutina. Cand te vad nu mai am timp sa iti savurez buzele cum o faceam odata...ori suntem in pu-blic.

By G3





cum poti face sa pui iar simtire intr-un brat amortit?
cum poti sa inmoi fierul care s-a racit?
--nu poti, nu?
atunci de ce ne ranim? atunci de ce doare?
e ciudata durerea cand esti amortit. nu o simti decat daca este foarte puternica -- altfel, o ignori.
stiu ca undeva te-am pierdut. -- incerc sa caut locul...in timp... in ploaie.. in noapte.. in lacrimi.. in cuvinte.. in greseli.. in griji.. acolo unde nu esti si unde nu te gasesc.
"s-a rupt ceva".. ei bine, daca nu se va mai lega.. nu vreau sa fii "rupta" in interior.

unde sunt?? unde m-am pierdut?-- incerc sa caut locul...in timp... in ploaie.. in noapte.. in lacrimi.. in cuvinte.. in greseli.. in griji.. acolo unde nu sunt si unde nu ma gasesc.

si atunci daca amandoi ne-am pierdut, dar nu ne-am pierdut impreuna, cum ne mai tinem de mana? ne-am pierdut oare mainile amandoi? au ramas ele impreunate si in timp ce noi ne cautam, ele ne asteapta? de aceea nu ne putem desparti oare? ne-am pierdut mainile si nu le gasim ca sa le despartim..

e grav... tot ce imi vine in minte e sa ma plang. ca nu pot da timpul inapoi, ca nu te pot face fericita, ba mai rau, ca ti-am luat fericirea, ca nu simt desi simt si simt desi nu simt si sunt atat de confuz. parca gandesc si ma vad. nu gandesc din mine. gandesc din fata mea. ma privesc in ochi ca un strain si ma anaizez - si ma compatimesc - si nu ma pot ajuta tocmai pentru ca sunt un strain. daca as fi eu te-as lua de mana, te-as saruta.. dar lui ii e frica sa ta atinga pentru ca stie ca nu va insemna nimic pentru tine. va simti iar rece..

nu e nimic. nu imi este frica. vreau sa fiu acolo. vreau sa ma intorc. acele brate calde.. acel miros dulce al parului tau.. bratele tale, umerii, glasul, pasii, ochii, sarutul...sarutul.

vreau sa uit de tot ce e afara si sa ma inchid in tine. sa stau singur si sa plang. sa ma aud doar eu si sa ma uit in ochii mei si sa imi spun : "nu mai plange" si sa nu insemne nimic pentru ca vine din partea unui strain.

ma simt ca bestia. fara maniere, aparent fara sentimente. as vrea sa iti pot spune macar o secunda ca te iubesc si ca nu sunt suparat pe tine si ca nu vreau sa te simti rau ca am inchis. vreau sa termin ce scriu si sa iti trimit cat mai repede ca sa nu suferi


Te iubesc!

By V
Wednesday, October 29, 2008, 7:08:24 PM





Later Edit: Nu stiu daca ceea ce a scris el a fost ca un raspuns la sentimentele mele. Am gasit dupa luni de zile ceea ce imi scrisese si l-am pus aici, intr-un post cu aceeasi data.